Care este rolul reinserției coafei rotatorii?
Coafa rotatorilor este formată din patru mușchi și tendoanele lor, care acționează împreună pentru a permite mișcarea umărului și, mai ales, pentru a menține capul humeral centrat în articulație. Un rol esențial al coafei rotatorii este echilibrarea forțelor: tendoanele anterioare (în special subscapularul) și cele posterioare (supraspinos, infraspinos, rotund mic) creează o balanță de tracținuni opuse care țin capul humeral stabil și bine poziționat pe glenă. Atunci când una sau mai multe dintre aceste structuri se rup, acest echilibru se pierde, capul humeral tinde să se deplaseze anormal, iar mișcările devin dureroase și ineficiente. De aceea, scopul intervenției chirurgicale nu este doar repararea tendonului, ci refacerea acestui echilibru biomecanic fin, pentru a reduce durerea și riscul de reruptură.
Cum se realizează intervenția chirurgicală?
În prezent, reinserția coafei rotatorii se realizează exclusiv artroscopic, prin incizii mici, folosind o cameră video și instrumente dedicate. Această abordare permite o vizualizare excelentă a leziunii, o manipulare precisă a tendonului și un traumatism minim al țesuturilor.
Intervenția constă în aducerea tendonului rupt înapoi pe zona sa normală de inserție pe humerus (numită „footprint”) și fixarea acestuia cu ajutorul unor implanturi speciale, denumite ancore de sutură. Aceste ancore sunt introduse în os și permit fixarea fermă a tendonului până la vindecare.
Tipuri de ancore utilizate
Ancorele moderne sunt fabricate cel mai frecvent din PEEK (un material plastic biocompatibil, foarte rezistent), existând și variante all-suture, alcătuite doar din fire speciale care se expandează în os. În anumite etape ale reinserției, se folosesc ancore knotless (fără noduri), care permit tensionarea controlată a firelor.
Cum este aleasă tehnica de reinserție?
Tehnica este adaptată individual, în funcție de:
- dimensiunea și forma rupturii
- calitatea tendonului
- gradul de retracție
- vârsta și nivelul de activitate al pacientului
Scopul este obținerea unei fixări stabile, cu o distribuție uniformă a forțelor, pentru a reduce riscul de reruptură.
Principalele tehnici de reinserție
Sutura in situ
Folosită în rupturile parțiale, unde tendonul nu este complet desprins. Se consolidează zona lezată fără a detașa complet tendonul de os.
Complete and repair
În anumite rupturi parțiale profunde, tendonul este complet eliberat și apoi reinserat integral, pentru a obține o vindecare mai solidă și o distribuție corectă a forțelor.
Tehnici speciale asociate
Tehnica Single Row
Presupune utilizarea unui singur rând de ancore, plasate pe marginea laterală a footprint-ului. Este o tehnică eficientă pentru rupturi mici sau medii, dar suprafața de contact tendon–os este mai redusă, iar forțele se concentrează mai mult într-o singură zonă.
Tehnica Double Row
Utilizează două rânduri de ancore:
- un rând medial, plasat aproape de marginea articulară, unde firele sunt trecute prin tendon și înnodate
- un rând lateral, care fixează aceste fire mai distal pe humerus
Această configurație permite acoperirea completă a footprint-ului și crește semnificativ suprafața de contact dintre tendon și os. Studiile arată un risc mai mic de reruptură comparativ cu tehnica single row, mai ales în rupturile mari.
Tehnica Speed Bridge
Este o variantă modernă de double row, care folosește frecvent ancore knotless pe rândul lateral. Firele trecute prin tendon la nivel medial sunt tensionate și fixate lateral, mai jos pe humerus, distribuind uniform forțele pe întreaga suprafață de reinserție. Această tehnică creează un „pod” de compresie care stabilizează tendonul fără noduri suplimentare.
Riscul de reruptură și importanța tehnicii
Reruptura este unul dintre riscurile majore după chirurgia coafei rotatorii, mai ales în rupturile mari sau vechi. Alegerea unei tehnici care să refacă biomecanica normală a umărului și să distribuie uniform forțele pe tendon este esențială pentru a reduce acest risc. De aceea, tehnicile double row și speed bridge sunt tot mai frecvent utilizate, în special la pacienții activi sau cu leziuni extinse.
Scopul final al intervenției nu este doar vindecarea tendonului, ci recâștigarea unui umăr stabil, puternic și funcțional pe termen lung.
