Tendinita calcifiantă a umărului — cunoscută popular și ca „calcifiere de umăr” sau „depuneri de calciu” în tendon — este o afecțiune în care se formează depozite de calciu în tendoanele coafei rotatorilor, cel mai frecvent în tendonul supraspinosului. Nu are legătură cu alimentația sau cu un exces de calciu în organism, ci reprezintă un proces local al tendonului. Se manifestă în principal prin durere de umăr, uneori acută și nocturnă, și prin limitarea mișcărilor. În marea majoritate a cazurilor, afecțiunea evoluează favorabil și se tratează conservator, fără operație.
Ce este tendinita calcifiantă a umărului
Tendinita calcifiantă a umărului este o afecțiune inflamatorie relativ frecventă, caracterizată prin formarea de depozite de calciu în grosimea tendoanelor coafei rotatorilor. Aceste depozite nu sunt legate de alimentație sau de un exces de calciu în organism, ci reprezintă un proces local al tendonului.
Cele mai multe cazuri afectează tendonul supraspinosului, deși se pot observa calcificări și la nivelul tendoanelor mușchilor subscapular și infraspinos, precum și în asociere, în cazul localizărilor multiple. Dimensiunile depozitelor de calciu variază de la mici formațiuni milimetrice până la depozite mai mari, de 2–3 cm. În general, acestea devin simptomatice atunci când depășesc 1 cm, provocând o reacție chimică iritativă la nivelul țesuturilor înconjurătoare, ceea ce duce la creșterea presiunii locale și, implicit, la apariția durerii.
În anumite situații, mai ales atunci când depozitele sunt voluminoase sau persistă o perioadă îndelungată, acestea pot slăbi structura tendonului. În timp, acest proces poate favoriza apariția unor leziuni asociate ale coafei rotatorilor, de la rupturi parțiale până la rupturi complete, motiv pentru care evaluarea corectă și monitorizarea evoluției sunt importante.
Calcifiere, depuneri de calciu, tendinită calcică: ce înseamnă fiecare
Pacienții caută această afecțiune cu termeni diferiți, iar de multe ori se referă la același lucru. „Calcifierea de umăr”, „depunerile de calciu” în tendon și „tendinita calcică” denumesc, în esență, aceeași entitate: prezența depozitelor de calciu în tendoanele coafei rotatorilor. Istoric, tendinita calcifiantă a fost inclusă în tabloul mai larg al periartritei scapulo-humerale (PSH), un termen mai vechi folosit pentru durerile umărului cu mai multe cauze posibile.
Un lucru merită subliniat de la început: aceste depozite nu înseamnă că ai „prea mult calciu” în corp și nu se formează din cauza a ceea ce mănânci. Sunt un proces local al tendonului, distinct de calcificările legate de artroză sau de depunerile de la nivelul altor articulații.
Cât de frecventă este și cine e afectat
Tendinita calcifiantă apare cel mai frecvent la adulți cu vârste între 30 și 60 de ani, cu o ușoară predominanță la femei, potrivit Academiei Americane de Chirurgi Ortopezi (AAOS). Poate afecta unul sau ambii umeri. Depozitele apar cel mai adesea pe tendonul supraspinosului, tendonul cel mai expus mecanic din coafa rotatorilor.
Depozitele de calciu pot apărea fără un traumatism clar și fără alte afecțiuni cunoscute ale umărului. Totuși, unele condiții precum bolile tiroidiene sau diabetul zaharat sunt mai frecvent asociate cu această patologie.
Cum evoluează: stadiile tendinitei calcifiante
Tendinita calcifiantă nu apare brusc, ci evoluează în mai multe etape, fiecare cu caracteristici diferite:
- Stadiul pre-calcifiant – faza inițială, de obicei fără durere și fără simptome. Apar modificări microscopice ale tendonului, care pregătesc terenul pentru formarea depozitelor de calciu.
- Stadiul calcifiant – calciul se organizează sub formă de depozite în interiorul tendonului și rămâne într-o fază relativ staționară.
- Stadiul resorbtiv – etapa cea mai dureroasă și momentul în care majoritatea pacienților se prezintă la medic. Depozitele își modifică structura, devin mai moi, cresc în volum și declanșează o reacție inflamatorie intensă. Presiunea asupra tendonului și a țesuturilor din jur stimulează receptorii dureroși, ceea ce explică durerea bruscă, intensă și limitarea severă a mișcărilor.
- Stadiul post-calcifiant – are loc resorbția depozitelor, cu reducerea dimensiunii lor sau chiar dispariția completă. Este o etapă de remodelare de lungă durată, care poate dura de la câteva luni până la câțiva ani și se caracterizează prin diminuarea durerii sau chiar absența simptomelor.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă a tendinitei calcifiante nu este pe deplin cunoscută, însă se consideră că este rezultatul unei combinații de factori locali și generali. Printre factorii implicați se numără:
- scăderea aportului de sânge la nivelul tendonului;
- microtraumatismele repetate;
- factorii genetici și hormonali.
Este important de știut că, în multe cazuri, depozitele apar fără o cauză evidentă și fără un traumatism anterior. Așa cum am menționat, anumite afecțiuni precum bolile tiroidiene sau diabetul zaharat sunt mai frecvent asociate cu tendinita calcifiantă, dar prezența lor nu este obligatorie.
Simptome: cum se manifestă calcifierea la umăr
Simptomul principal este durerea de umăr, care poate avea intensitate variabilă. Aceasta se accentuează de obicei la ridicarea brațului sau la mișcările de rotație și poate deveni foarte intensă în faza resorbtivă. Alte simptome frecvente includ:
- durere nocturnă, care afectează somnul;
- limitarea importantă a mișcărilor umărului;
- slăbiciune musculară;
- sensibilitate locală și, uneori, senzația de umăr „blocat”.
În episoadele acute, durerea poate fi severă și invalidantă, resimțită chiar și în repaus. Această durere acută, intensă și cu debut brusc este un element care deosebește adesea forma calcifiantă de o tendinită pur mecanică, cu evoluție mai lentă.
Diagnostic: cum se confirmă tendinita calcifiantă
Diagnosticul începe cu anamneza și examenul clinic al umărului, prin care medicul evaluează localizarea durerii, mobilitatea și forța. Confirmarea se face însă prin investigații imagistice:
- Radiografia de umăr – evidențiază clar depozitele de calciu, dimensiunea și localizarea lor. Este investigația de bază în această afecțiune.
- Ecografia musculo-scheletală – permite evaluarea dinamică a tendoanelor și a depozitelor și poate ghida, la nevoie, procedurile de tratament.
- RMN-ul (rezonanța magnetică) – este util atunci când se suspectează leziuni asociate ale coafei rotatorilor, precum rupturile.
Aspectul depozitelor la radiografie poate orienta și asupra stadiului: depozitele dense, bine delimitate, corespund de obicei fazei staționare, în timp ce depozitele difuze, cu aspect „de nor”, sugerează faza resorbtivă, activă.
Pentru că durerea de umăr are multe cauze, diagnosticul corect presupune și diferențierea față de alte afecțiuni frecvente, precum impingementul subacromial, bursita subacromială sau capsulita retractilă (umărul înghețat).
Tratament: cum se tratează calcifierea de umăr
Tratamentul tendinitei calcifiante este adaptat stadiului bolii, dimensiunii depozitelor și intensității simptomelor. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, afecțiunea are o evoluție favorabilă, iar depozitele se pot resorbi natural, uneori chiar spontan. Scopul principal al tratamentului este controlul durerii și susținerea procesului de resorbție a calciului.
Tratament conservator: medicație, fizioterapie, kinetoterapie
În fazele dureroase, tratamentul este inițial conservator și poate include medicație antiinflamatoare și analgezică pe termen scurt, la indicația medicului, fizioterapie pentru reducerea durerii și a inflamației, precum și kinetoterapie progresivă, începută după calmarea durerii acute, pentru recâștigarea mobilității și a forței. Pentru pacienții cu umăr dureros neoperat, un program structurat de kinetoterapie și fizioterapie ajută la recuperarea funcției. În majoritatea situațiilor, aceste măsuri sunt suficiente și duc la ameliorarea simptomelor în timp.
Terapia cu unde de șoc (ESWT)
Terapia cu unde de șoc extracorporale este o opțiune folosită mai ales în forma calcifiantă. Undele de șoc pot fragmenta depozitele de calciu și pot stimula procesul de resorbție, cu scopul de a reduce durerea. Este o metodă neinvazivă, indicată în special pentru depozitele persistente care nu răspund la tratamentul inițial. Răspunsul variază de la caz la caz, iar decizia de a o folosi se ia individualizat.
Barbotajul: puncție-aspirație ghidată ecografic
Barbotajul este o procedură minim-invazivă prin care, sub ghidaj ecografic, se introduce un ac în depozitul de calciu. Acul fragmentează depozitul, care este apoi aspirat și spălat cu ser fiziologic; procedura poate fi asociată cu o infiltrație. Este o opțiune pentru depozitele mari, simptomatice, care nu s-au ameliorat cu tratamentul conservator. La Institutul Umărului, evacuarea calcificărilor de supraspinos se realizează într-o manieră țintită, pentru a reduce presiunea din tendon și durerea.
Infiltrația cu corticosteroid
Infiltrația cu corticosteroid are un rol antiinflamator în fazele foarte dureroase. Substanța se administrează de obicei în bursa subacromială, adesea sub ghidaj ecografic. Este important de reținut că infiltrația are un efect predominant simptomatic — reduce inflamația și durerea — dar nu dizolvă depozitul de calciu, motiv pentru care se folosește ca parte a unui plan de tratament, nu ca soluție unică.
„Tratament naturist” și mituri: ce funcționează de fapt
Mulți pacienți caută un „tratament naturist” pentru calcifierea de umăr sau pentru depunerile de calciu. Merită spus onest: nu există dovezi solide că remediile naturiste dizolvă depozitele de calciu din tendon. În plus, aceste depozite nu se formează din cauza calciului din alimentație, așa că o dietă săracă în calciu nu le face să dispară și poate fi chiar dăunătoare pentru sănătatea oaselor.
Ce ajută cu adevărat sunt măsurile cu efect demonstrat: repausul relativ în fazele acute, controlul durerii, kinetoterapia și, atunci când este nevoie, procedurile descrise mai sus. Cea mai bună abordare este evaluarea de către un medic, care stabilește tratamentul potrivit stadiului și dimensiunii depozitului.
Tratamentul chirurgical (artroscopia de umăr)
Intervenția chirurgicală este rezervată cazurilor selectate și se ia în calcul atunci când:
- durerea persistă în ciuda tratamentului conservator corect;
- depozitele de calciu sunt mari și simptomatice;
- există suspiciunea sau confirmarea unei rupturi de tendon asociate.
Artroscopia de umăr este metoda de elecție și permite îndepărtarea depozitelor de calciu, curățarea țesutului inflamator, evaluarea atentă a tendonului afectat și repararea rupturilor parțiale sau complete ale coafei rotatorilor. Atunci când există o ruptură asociată, poate fi necesară reconstrucția tendonului supraspinos și infraspinos. Scopul intervenției nu este doar calmarea durerii, ci și refacerea integrității tendonului și restabilirea unei funcții bune a umărului pe termen lung.
Recuperare și prognostic: cât durează
Prognosticul tendinitei calcifiante este, în general, bun. În tratamentul conservator, ameliorarea se obține de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de stadiu și de răspunsul individual. După o intervenție artroscopică, dispariția completă a durerii poate necesita aproximativ 2–4 luni, iar uneori până la 1 an, potrivit AAOS. Durata depinde de dimensiunea depozitului, de cronicitatea simptomelor și de aderența la programul de recuperare.
Indiferent de metoda de tratament, recuperarea medicală și kinetoterapia după artroscopia de umăr au un rol esențial în restabilirea mobilității și a forței și în prevenirea reapariției simptomelor.
Când să consulți un medic specialist în patologia umărului
Este recomandat să consulți un medic specializat în patologia umărului dacă apar:
- durere acută, invalidantă, resimțită inclusiv în repaus;
- durere nocturnă persistentă, care îți afectează somnul;
- blocaj sau limitare severă a mișcării umărului;
- scăderea forței la nivelul brațului;
- lipsa ameliorării după câteva săptămâni de tratament.
Un diagnostic corect, susținut de examen clinic și imagistică (inclusiv ecografie musculo-scheletală), permite alegerea celui mai potrivit tratament pentru stadiul afecțiunii. La Institutul Umărului, evaluarea și tratamentul tendinitei calcifiante se fac într-o clinică dedicată exclusiv patologiei umărului. Poți programa un consult de specialitate pentru o evaluare completă.
Întrebări frecvente
Cât durează o tendinită calcifiantă la umăr?
Durata variază în funcție de stadiu. Faza dureroasă acută (resorbtivă) ține de obicei câteva săptămâni, iar resorbția completă a depozitelor poate dura de la câteva luni până la câțiva ani. Cu tratament conservator, majoritatea pacienților se ameliorează în săptămâni–luni.
Dispar singure depozitele de calciu din umăr?
Da, în multe cazuri depozitele de calciu se resorb natural, uneori chiar complet, mai ales în faza resorbtivă a bolii. Tratamentul conservator susține acest proces și controlează durerea. Depozitele mari sau persistente pot necesita însă proceduri suplimentare.
Ce tratament naturist există pentru calcifierea de umăr?
Nu există dovezi solide că remediile naturiste dizolvă depozitele de calciu. Depunerile nu sunt cauzate de alimentație, așa că o dietă săracă în calciu nu ajută. Eficiente sunt repausul relativ, controlul durerii, kinetoterapia și, la nevoie, procedurile medicale.
Când necesită operație calcifierea de umăr?
Operația este rezervată cazurilor în care durerea persistă în ciuda tratamentului conservator corect, depozitele sunt mari și simptomatice sau există o ruptură de tendon asociată. Artroscopia permite îndepărtarea depozitului și, dacă e cazul, repararea coafei rotatorilor.
Calcifierea umărului e legată de excesul de calciu din alimentație?
Nu. Depozitele de calciu din tendon reprezintă un proces local al tendonului și nu au legătură cu cantitatea de calciu din dietă sau cu un exces de calciu în organism. Modificarea aportului alimentar de calciu nu previne și nu tratează afecțiunea.
Ce diferență e între tendinita calcifiantă și tendinita „obișnuită” de coafă?
Tendinita calcifiantă presupune depozite de calciu în tendon și dă adesea o durere acută, intensă, în faza resorbtivă. Tendinita coafei rotatorilor și de supraspinos este de obicei o inflamație mecanică, fără depozite, cu evoluție mai lentă. Diagnosticul se confirmă imagistic.
