Ce este compresia nervului suprascapular?
Compresia nervului suprascapular este o cauză rară, dar importantă, de durere persistentă și slăbiciune la nivelul umărului. Din cauza simptomelor uneori nespecifice, această afecțiune poate fi dificil de diagnosticat și este frecvent confundată cu patologia coafei rotatorii.
Nervul suprascapular este responsabil de funcția mușchilor supraspinos și infraspinos, esențiali pentru ridicarea brațului și rotația externă. Atunci când nervul este comprimat, pot apărea durere, scăderea forței și, în timp, atrofie musculară.
Cauze frecvente ale compresiei nervului suprascapular
Una dintre cele mai frecvente cauze este îngustarea spațiului prin care trece nervul la nivelul incizurii suprascapulare, acolo unde acesta este acoperit de ligamentul transvers superior al scapulei.
Acest ligament poate:
- deveni îngroșat sau fibrozat
- suferi calcificări
- chiar osifica complet
Toate aceste situații pot transforma incizura într-un adevărat „inel rigid”, care comprimă nervul în timpul mișcărilor umărului.
Indicația tratamentului chirurgical
Atunci când tratamentul conservator nu ameliorează simptomele sau când există semne de afectare nervoasă (slăbiciune, atrofie musculară), tratamentul chirurgical este indicat.
În centrele specializate, neuroliza nervului suprascapular se realizează artroscopic, o tehnică minim invazivă, precisă, care permite eliberarea nervului sub control vizual direct.
Principiul neurolizei artroscopice
Neuroliza artroscopică presupune identificarea, disecția și eliberarea nervului suprascapular de structurile care îl comprimă, în special ligamentului transvers superior, păstrând intacte vasele și țesuturile învecinate.
Avantajul major al artroscopiei este posibilitatea de a „naviga” printre structuri sensibile, cu instrumente fine, fără incizii mari și fără manipulare agresivă, așa cum se întâmplă în chirurgia deschisă.
TEHNICA OPERATORIE
Neuroliza artroscopică a nervului suprascapular
Evaluarea inițială intraarticulară
Intervenția începe cu o artroscopie standard a articulației glenohumerale. Se evaluează:
- coafa rotatorie
- labrumul
- tendonul bicepsului
- eventuale leziuni asociate
Acest pas este important deoarece patologia nervului suprascapular coexistă adesea cu alte leziuni ale umărului.
Accesul în spațiul subacromial
Folosind aceleași portale cutanate, artroscopul este mutat în spațiul subacromial. Se efectuează:
-
bursectomie subacromială, pentru reducerea inflamației
-
îmbunătățirea vizualizării structurilor profunde
Această etapă creează un câmp operator clar și sigur.
Orientarea anatomică spre nervul suprascapular
Chirurgul avansează medial, urmărind marginea superioară a tendonului supraspinos. Trecerea artroscopului pe lângă ligamentele coracoclaviculare confirmă direcția corectă spre incizura suprascapulară.
Pe parcurs, se realizează o hemostază atentă, esențială pentru vizualizare și siguranță, având în vedere vecinătatea structurilor vasculare.
Identificarea și protejarea nervului
Odată ajuns la nivelul incizurii suprascapulare, nervul este identificat. Acesta este însoțit de artera suprascapulară, care trebuie recunoscută și protejată cu atenție.
Nervul este disecat cu finețe de țesuturile din jur, evitând orice tracțiune sau compresie suplimentară.
Secționarea ligamentului transvers superior
Prin intermediul unui portal posterior suplimentar, se introduce o foarfecă artroscopică fină. Ligamentul transvers este secționat controlat, pas esențial al intervenției.
Prin această manevră, nervul este eliberat din „inelul” fibros sau calcificat care îl comprima.
Verificarea completă a decompresiei
La finalul procedurii, se urmărește vizual traiectul nervului pe o lungime suficientă pentru a confirma:
- lipsa aderențelor reziduale
- absența conflictelor mecanice
- libertatea completă a nervului
Acest pas este esențial pentru remiterea simptomelor neurologice.
Rezultate și recuperare
După neuroliza artroscopică, durerea se ameliorează de obicei rapid, iar forța musculară poate reveni progresiv, în funcție de durata și severitatea compresiei preoperatorii.
Recuperarea este în general rapidă, fără imobilizare strictă, iar pacientul este îndrumat către kinetoterapie pentru reluarea controlată a mișcărilor și refacerea forței.
