Omartroza, sau artroza umărului, este o boală degenerativă cronică în care cartilajul articulației gleno-humerale se uzează progresiv, ducând la durere, rigiditate și limitarea mișcării. Afectează cel mai frecvent persoanele de peste 50–60 de ani, dar poate apărea și la pacienți tineri, după traumatisme, luxații repetate sau rupturi vechi ale coafei rotatorilor. Cartilajul deteriorat nu se reface, însă simptomele pot fi controlate eficient, iar în formele avansate intervențiile moderne pot reda un umăr funcțional și fără durere.
Anatomie: ce se schimbă în articulația umărului
Articulația umărului (articulația gleno-humerală) este una dintre cele mai mobile articulații ale corpului. În mod normal, suprafețele osoase sunt acoperite de un strat de cartilaj neted și lucios, care permite alunecarea fără durere a oaselor și amortizează șocurile din timpul mișcării.
În omartroză, acest echilibru se pierde treptat:
- cartilajul articular se subțiază și se deteriorează;
- osul de dedesubt rămâne neprotejat și devine dureros;
- apar excrescențe osoase (osteofiți) care limitează mișcarea;
- se formează chisturi osoase sub suprafețele de contact.
Aceste modificări explică de ce umărul devine rigid, dureros și tot mai greu de folosit pe măsură ce boala avansează.
Clasificare: tipurile de artroză a umărului
Artroza umărului nu este o boală unică, ci o categorie de afecțiuni cu mecanisme diferite. Distincția cea mai importantă se face între forma primară și cea secundară.
Artroza primară
Artroza primară apare fără o cauză clară identificabilă, prin uzura progresivă a articulației odată cu înaintarea în vârstă. Este forma „clasică” de îmbătrânire a cartilajului, în care procesul degenerativ se instalează lent, de-a lungul anilor.
Artroza secundară
Artroza secundară se dezvoltă ca urmare a unor probleme preexistente: fracturi sau luxații în antecedente, instabilitate cronică a umărului, rupturi vechi ale coafei rotatorilor sau boli inflamatorii cronice (precum poliartrita reumatoidă). De exemplu, instabilitatea recidivantă a umărului poate degrada în timp suprafețele articulare, iar o ruptură ireparabilă a coafei rotatorilor netratată poate evolua spre artropatie de coafă — o formă particulară de artroză cu pierderea echilibrului articular.
Clasificarea Walch
Pentru artroza primară, ortopedia modernă folosește clasificarea Walch, care descrie modul în care se uzează cavitatea glenoidă și poziția capului humeral. Această clasificare ghidează decizia chirurgicală, mai ales atunci când se planifică o proteză:
- Tip A – modificări simetrice, concentrice (A1: eroziune glenoidiană centrală minoră; A2: eroziune centrală mare);
- Tip B – modificări asimetrice, cu subluxație posterioară a capului humeral (B1: fără eroziuni semnificative; B2: eroziune posterioară, aspect biconcav; B3: eroziune posterioară marcată, cu retroversie);
- Tip C – glenă displazică, cu retroversie peste 25°;
- Tip D – eroziune anterioară, cu subluxație anterioară a capului humeral.
Cauze și factori de risc
Omartroza apare, de regulă, prin combinarea mai multor factori, nu printr-o cauză unică. Aceștia pot fi împărțiți în factori generali (care scad calitatea cartilajului) și factori locali (care suprasolicită articulația).
Factori generali:
- vârsta și uzura progresivă a cartilajului;
- predispoziția genetică;
- factori metabolici și hormonali (inclusiv obezitatea).
Factori locali:
- traumatismele (fracturi, luxații);
- suprasolicitarea cronică prin activități repetitive sau efort intens;
- rupturile de coafă a rotatorilor netratate și instabilitatea cronică a umărului.
Identificarea cauzei contează, pentru că tratamentul unei artroze post-traumatice la un pacient tânăr diferă de cel al unei artroze degenerative la o persoană vârstnică.
Simptome: cum recunoști artroza umărului
Simptomele se dezvoltă progresiv, de-a lungul lunilor sau anilor, și se accentuează pe măsură ce cartilajul se uzează. Cele mai frecvente sunt:
- durerea de umăr – agravată de activitate și adesea prezentă și noaptea, putând afecta somnul;
- rigiditatea – mai ales dimineața sau după perioade de repaus;
- limitarea mișcărilor – dificultate la ridicarea brațului sau la rotație;
- cracmentele – zgomote articulare (pocnituri, frecături) în timpul mișcării.
În timp, aceste simptome pot face dificile activități simple precum îmbrăcatul, ridicarea brațului deasupra capului sau somnul pe partea afectată. Tocmai impactul asupra vieții de zi cu zi este cel care, de obicei, aduce pacientul la medic.
Programează o evaluare la Institutul Umărului
Dacă ai durere de umăr persistentă, slăbiciune la ridicarea brațului sau dureri nocturne, o evaluare de specialitate te ajută să afli exact tipul leziunii și opțiunile potrivite. Prima consultație include un examen clinic complet și recomandare imagistică personalizată (ecografie sau RMN) dacă nu sunt deja efectuate.
Diagnostic: cum se pune diagnosticul
Diagnosticul de omartroză începe cu anamneza (istoricul simptomelor, momentul apariției, factorii care agravează sau ameliorează durerea) și cu examenul clinic, în care medicul evaluează mobilitatea umărului și o compară cu partea sănătoasă. Diagnosticul se confirmă apoi prin investigații imagistice:
- Radiografia – investigația de bază, efectuată în incidențe antero-posterioară și axilară; evidențiază îngustarea spațiului articular, osteofiții și celelalte semne clasice de artroză;
- Tomografia computerizată (CT) – oferă o evaluare detaliată a rezervei osoase glenoidiene și a gradului de uzură, fiind utilă mai ales în planificarea preoperatorie;
- Rezonanța magnetică (RMN) – evaluează părțile moi, în special starea coafei rotatorilor, o informație esențială pentru alegerea tipului de proteză.
În cazuri selectate, artroscopia de umăr permite vizualizarea directă a cartilajului și completează tabloul imagistic.
Tratament: cum se tratează artroza umărului
Tratamentul omartrozei este individualizat și ține cont de severitatea simptomelor, vârsta și nivelul de activitate al pacientului, precum și de gradul de afectare a articulației. Este important de știut, în mod onest, că tratamentul conservator poate ameliora semnificativ simptomele, dar nu oprește complet progresia bolii. Opțiunile se împart în tratament conservator și tratament chirurgical.
Tratamentul conservator
În stadiile incipiente și moderate, prima linie de tratament este non-chirurgicală:
- adaptarea activităților zilnice, pentru a reduce suprasolicitarea umărului;
- kinetoterapia și fizioterapia, pentru menținerea mobilității și tonifierea musculaturii;
- medicația antiinflamatoare (AINS) pentru controlul durerii;
- infiltrațiile intra-articulare cu cortizon sau acid hialuronic, cu rol în ameliorarea simptomelor.
Aceste metode au însă limite reale: în stadiile avansate, când suprafețele articulare sunt incongruente sau cartilajul este complet uzat, infiltrațiile nu mai aduc beneficii. De asemenea, PRP-ul (plasma îmbogățită cu trombocite) nu are eficiență dovedită științific în artroză, iar „tratamentele naturiste” nu pot reface cartilajul deteriorat — pot, cel mult, susține confortul general.
Tratamentul chirurgical artroscopic (procedura CAM)
La adultul tânăr cu omartroză, în stadii incipiente sau selectate, procedura CAM (Comprehensive Arthroscopic Management) reprezintă o alternativă minim-invazivă la protezare. Prin artroscopie se realizează debridarea articulară, rezecția osteofiților, tratarea leziunilor de cartilaj și eliberarea capsulară, la care se poate adăuga corecția orientării glenei (glenoplastie). Scopul este reducerea durerii și amânarea, pe cât posibil, a unei proteze. Această abordare este utilă în special în artroza adultului tânăr.
Protezarea umărului (artroplastia)
În formele avansate, când durerea și limitarea funcțională devin importante, protezarea umărului (artroplastia) este soluția care poate elimina durerea și reda funcția. Există mai multe tipuri:
- artroplastia totală anatomică – înlocuiește atât capul humeral, cât și cavitatea glenoidă, reproducând anatomia normală; necesită o coafă a rotatorilor funcțională;
- proteza inversată – inversează geometria articulației și folosește mușchiul deltoid pentru mișcare, fiind indicată când coafa rotatorilor nu mai este funcțională;
- hemiartroplastia – înlocuiește doar o componentă (de obicei capul humeral), în situații particulare.
Alegerea tipului de proteză se face în funcție de starea cartilajului, a osului și a coafei rotatorilor.
Când este nevoie de operație
Decizia de a recurge la tratamentul chirurgical nu se bazează pe un singur criteriu, ci pe impactul pe care omartroza îl are asupra vieții de zi cu zi. Operația devine o opțiune atunci când durerea persistă în ciuda unui tratament conservator corect, afectează somnul sau limitează semnificativ activități simple precum îmbrăcatul, ridicarea brațului sau munca obișnuită. La fel, când rigiditatea și pierderea mobilității progresează, iar calitatea vieții scade vizibil, evaluarea chirurgicală este justificată. Alegerea tipului de intervenție se face individual, după o evaluare clinică și imagistică completă, cu scopul de a reda un umăr cât mai funcțional și fără durere pe termen lung.
Recuperarea după operație
Recuperarea este o etapă esențială, care influențează direct rezultatul intervenției. În linii mari, ea parcurge mai multe etape: o perioadă inițială de protejare a umărului, mișcări pasive precoce pentru a evita rigiditatea, apoi un program progresiv de kinetoterapie și recuperare medicală după proteza de umăr, care urmărește redobândirea treptată a mobilității și tonifierea musculaturii. Ritmul și durata recuperării se stabilesc individual, în funcție de tipul intervenției și de răspunsul fiecărui pacient; controalele periodice sunt importante pentru monitorizarea evoluției.
Întrebări frecvente
Se vindecă omartroza?
Omartroza nu se vindecă, pentru că un cartilaj distrus nu se regenerează. În schimb, simptomele se pot controla eficient, iar mobilitatea poate fi recâștigată prin tratament. În stadiile avansate, protezarea umărului poate elimina durerea și reda funcția articulației.
Cât durează recuperarea după proteza de umăr?
Recuperarea după proteza de umăr parcurge etape graduale: protejare inițială, mișcări pasive precoce și apoi kinetoterapie progresivă. Durata exactă este individuală și depinde de tipul protezei și de evoluția fiecărui pacient, motiv pentru care se stabilește împreună cu echipa medicală.
Ce tratament naturist funcționează pentru artroza la umăr?
Niciun tratament naturist nu reface cartilajul deteriorat. Mișcarea adaptată, controlul greutății și kinetoterapia pot ajuta la ameliorarea simptomelor, iar suplimentele au un efect limitat. Atunci când durerea persistă, este nevoie de o evaluare medicală, nu de soluții improvizate.
Care este diferența dintre proteza anatomică și cea inversată?
Proteza anatomică reproduce structura normală a articulației și necesită o coafă a rotatorilor funcțională. Proteza inversată schimbă geometria articulației și folosește mușchiul deltoid pentru a genera mișcarea, fiind indicată atunci când coafa rotatorilor nu mai funcționează.
Artroza umărului afectează ambii umeri?
Artroza umărului poate fi unilaterală (la un singur umăr, adesea în context post-traumatic) sau bilaterală (la ambii umeri, de obicei în cadrul unui proces degenerativ sau al unor boli sistemice). Examenul clinic și investigațiile imagistice precizează tipul în fiecare caz.
Programează o evaluare la Institutul Umărului
Dacă ai durere de umăr persistentă, slăbiciune la ridicarea brațului sau dureri nocturne, o evaluare de specialitate te ajută să afli exact tipul leziunii și opțiunile potrivite. Prima consultație include un examen clinic complet și recomandare imagistică personalizată (ecografie sau RMN).
Programări — Clinica ORTOPEDICUM:
- Telefon: +40 746 223 500
- Email: office@ortopedicum.ro
- Adresă: Strada Banul Antonache 40–44, București 011665
- Program: Luni–vineri 8:00–20:00; Sâmbătă 10:00–14:00
Intervențiile se efectuează în condiții de siguranță la Spitalul Zetta și Spitalul Metropolitan.
