INTRODUCERE – Ce este ruptura de subscapular?
Deși subscapularul este cel mai mare și mai robust mușchi al coafei rotatorii, studiile si tehnicile chirurgicale dedicate subscapularului au evoluat în urma celorlalți mușchi ai coafei rotatorii. În ultimii ani, interesul studiilor asupra leziunilor subscapularului a crescut, ca urmare a înțelegerii anatomiei sale particulare și a biomecanicii complexe. Deseori, ruptura fibrelor subscapularului are loc în porțiunea intraarticulară și poate fi omisă în cazul intervențiile chirurgicale deschise. Conștientizarea crescută, împreună cu îmbunătățirea calității studiilor imagistice și adoptarea pe scară largă a tehnicilor artroscopice pentru gestionarea rupturilor coafei rotatorii au condus la o rată mai mare de diagnosticare și reparare a rupturilor tendonului subscapularului.
Anatomic, există o strânsă relație între tendonul subscapular și porțiunea intraarticulară al capului lung al bicepsului TCLB. Astfel, de multe ori este complicat de diagnosticat chiar și artroscopic o leziune, aceasta fiind mascată – “hidden lesion”. Sunt necesare manevre artroscopice suplimentare mai ales în prezența semnului santinelă la nivelul bicepsului în timpul artroscopiei.
CAUZE – Cum se produce ruptura de subscapular?
Ca și modalitate de producere, cel mai frecvent mecanism este cel acut traumatic. Poate apărea printr-o lovitură la nivelul umărului sau cădere. Adesea, traumatismul este însoțit de o rotație externă violentă sau o translație posterioară a brațului. De asemenea, leziunile cronice pot avansa în timp, mai ales în cazul suprasolicitărilor și pot fi asociate sau nu cu rupturile altor tendoane ale coafei.
Diagnosticul este dificil în multe cazuri, chiar și cu ajutorul investigațiilor imagistice precum rezonanța magnetică și examenul ecografic în dinamică. Indexul de suspiciune clinică rămâne ridicat, astfel examinarea prin teste specifice este importantă.
TRATAMENT – Tratamentul rupturii de subscapular
Leziunile tendonului subscapularului sunt clasificate după Lafosse în 5 grade:
Leziunea de tip I se definește ca o leziune parțială a treimii superioare a tendonului subscapular
Tipul II indică o ruptură completă a treimii superioare a tendonului.
Tipul III constă într-o ruptură completă a două treimi superioare ale tendonului, fără desprinderea inserției treimii inferioare, ceea ce limitează retracția tendonului.
Tipul IV este o ruptură completă, cu tendonul retractat, cu capul humeral centrat în glenă și cu atrofie adipoasă ≤ stadiul 3 în mușchiul subscapular.
Tipul V descrie o ruptură completă a tendonului subscapular cu poziționare excentrică a capului sau atrofie adipoasă în stadiul >3.
Leziunile de grad mic (gradul I), în funcție de eventuala prezență sau absență ale altor leziuni intraarticulare, se debridează – cu rezultate funcționale foarte bune.
În schimb, rupturile de grad avansat se reinseră cu ajutorul ancorelor la nivelul inserției anatomice, numărul ancorelor necesare fiind variabil în funcție de dimensiunea rupturii.
Rupturile traumatice, complete, reprezintă urgențe – mai ales datorită potențialului mare de retracție și degenerare adipoasă rapidă. Cronicizarea rupturii și vindecarea într-o poziție retractată și nefuncțională ridică problema unor aderențe profunde față de structurile învecinate, inclusiv plexul brahial, motiv pentru care intervenția chirurgicală presupune o evaluare atentă și o tehnică adaptată fiecărui caz.
Din acest motiv, este de dorit să vă prezentați cât mai precoce la medic, astfel încât ruptura să fie diagnosticată și tratată înainte de a evolua spre cronicizare
Citește continuarea: Reinserție artroscopică tendon subscapular
