Instabilitatea umărului apare atunci când capul humeral nu mai este menținut ferm în cavitatea glenoidă și are tendința de a aluneca sau de a ieși complet din articulație (luxație de umăr). Aceasta poate apărea în urma unui traumatism, dar și ca rezultat al unei laxități crescute a structurilor stabilizatoare ale umărului.
După prima luxație de umăr, ligamentele, capsula și labrumul pot fi afectate, ceea ce crește riscul de recidivă. Pacienții descriu frecvent senzația că umărul „iese din loc”, instabilitate în anumite poziții sau chiar episoade repetate de umăr luxat, mai ales în timpul activităților sportive sau mișcărilor ample.
Tratamentul instabilității umărului depinde de tipul leziunilor asociate, de frecvența episoadelor și de nivelul de activitate al pacientului. În cazurile în care instabilitatea persistă sau există leziuni structurale semnificative, tratamentul chirurgical al luxației de umăr devine necesar pentru a restabili stabilitatea articulației.
Chirurgia modernă a instabilității umărului este în principal artroscopică, minim invazivă, și permite repararea structurilor lezate sau reconstruirea mecanismelor de stabilizare. Există mai multe tehnici, adaptate fiecărui tip de leziune – de la reinserția labrumului (operația Bankart), până la proceduri mai complexe care tratează defectele osoase (precum Remplissage) sau instabilitățile recurente ale umărului (operația DAS sau operația Latarjet artroscopică).
În această secțiune sunt prezentate principalele tehnici chirurgicale utilizate pentru tratamentul umărului instabil, fiecare având indicații precise și rolul de a reda stabilitatea, mobilitatea și încrederea în mișcările brațului.